Faci o confuzie între un fapt real și o interpretare subiectivă folosind o generalizare pripită („toată țara”), și folosești in discursul tau o falsă cauzalitate simplificată (un singur fapt = efect național absolut).
Unde ai văzut tu că s-a unit o țară întreagă împotriva magistraților. Și efectiv nu pot sa se unească împotriva magistraților, că ei nu fac politică, ci poate împotriva politicienilor...dar ura de clasă este o manipulare ordinară, ce are că scop sa se devieze atenția către un țap ispășitor....
În realitate, reacțiile au fost diverse: unii au criticat, alții au ignorat, iar o parte (în special magistrați sau susținători ai lor) au apărat poziția.
A spune „toată țara” este o exagerare retorică, nu o constatare obiectivă.
În realitate, percepția negativă față de pensiile magistraților era deja prezentă, iar declarația a funcționat mai degrabă ca factor declanșator al unor reacții ale celor care deja erau în luptă împotriva pensiilor magistraților...
Politicienii preferă să atace un „dușman vizibil” (pensiile mari) în loc să rezolve problema reală (veniturile mici ale majorității), pentru că e mai simplu, mai ieftin și mai eficient electoral.
Reducerea pensiilor mari e prezentată ca „act de justiție socială”, ceea ce sună bine electoral. În schimb, creșterea pensiilor mici presupune resurse bugetare și decizii economice nepopulare (taxe mai mari, deficit crescut), deci e mai greu de asumat.
Se numește deplasarea atenției -(scapegoating). În loc să explice de ce pensiile mici nu cresc suficient (lipsa de resurse, politici economice slabe, inechități în sistem), politicienii mută atenția pe „excepții” – pensiile mari. Astfel, oamenii nu mai analizează problema reală (nivelul general scăzut al traiului), ci se revoltă împotriva unui grup restrâns.
Dacă erau mai mulți care înțelegeau așa distorsionat ca tine, credeam ca am eu o problema de comunicare. Eu zic sa mai citesti textul încă o dată, ca e clar ca emoțiile ți-au dat de furcă și te-ai grăbit la reacții. Ce profesie ai?
Faci o confuzie între un fapt real și o interpretare subiectivă folosind o generalizare pripită („toată țara”), și folosești in discursul tau o falsă cauzalitate simplificată (un singur fapt = efect național absolut).
Unde ai văzut tu că s-a unit o țară întreagă împotriva magistraților. Și efectiv nu pot sa se unească împotriva magistraților, că ei nu fac politică, ci poate împotriva politicienilor...dar ura de clasă este o manipulare ordinară, ce are că scop sa se devieze atenția către un țap ispășitor....
În realitate, reacțiile au fost diverse: unii au criticat, alții au ignorat, iar o parte (în special magistrați sau susținători ai lor) au apărat poziția.
A spune „toată țara” este o exagerare retorică, nu o constatare obiectivă.
În realitate, percepția negativă față de pensiile magistraților era deja prezentă, iar declarația a funcționat mai degrabă ca factor declanșator al unor reacții ale celor care deja erau în luptă împotriva pensiilor magistraților...
Politicienii preferă să atace un „dușman vizibil” (pensiile mari) în loc să rezolve problema reală (veniturile mici ale majorității), pentru că e mai simplu, mai ieftin și mai eficient electoral.
Reducerea pensiilor mari e prezentată ca „act de justiție socială”, ceea ce sună bine electoral. În schimb, creșterea pensiilor mici presupune resurse bugetare și decizii economice nepopulare (taxe mai mari, deficit crescut), deci e mai greu de asumat.
Se numește deplasarea atenției -(scapegoating). În loc să explice de ce pensiile mici nu cresc suficient (lipsa de resurse, politici economice slabe, inechități în sistem), politicienii mută atenția pe „excepții” – pensiile mari. Astfel, oamenii nu mai analizează problema reală (nivelul general scăzut al traiului), ci se revoltă împotriva unui grup restrâns.
Dacă erau mai mulți care înțelegeau așa distorsionat ca tine, credeam ca am eu o problema de comunicare. Eu zic sa mai citesti textul încă o dată, ca e clar ca emoțiile ți-au dat de furcă și te-ai grăbit la reacții. Ce profesie ai?