HEY, TEACHER, LEAVE THOSE KIDS ALONE!
Romanian Version
În contextul actual al dezvoltării tehnologice, poziția unor profesori de drept față de utilizarea inteligenței artificiale de către studenți pare să reflecte mai degrabă o rezistență la schimbare decât o abordare pedagogică bine fundamentată. Această atitudine conservatoare nu doar că este contraproductivă, dar poate avea consecințe negative atât pentru formarea viitorilor juriști, cât și pentru calitatea serviciilor juridice oferite în practică.
Avantajele incorporării responsabile a AI-ului în educația juridică sunt evidente, în primul rând prin viteza cu care poate fi generat un punct de plecare pentru cercetare. În loc să petreacă ore întregi căutând prin volume de doctrină și jurisprudență, studenții pot obține rapid o bază de lucru care, deși necesită verificare minuțioasă, le permite să își concentreze eforturile pe analiza critică și aprofundarea aspectelor relevante. Este adevărat că instrumentele de inteligență artificială produc frecvent erori în domeniul juridic, dar tocmai din această cauză utilizarea lor responsabilă devine esențială pentru formarea unei gândiri juridice riguroase.
Realitatea este că studenții folosesc deja aceste tehnologii, indiferent de restricțiile impuse. Prin urmare, mai importantă decât interzicerea este educarea lor privind modalitățile corecte de utilizare. Să ne imaginăm că acum câteva decenii cineva ar fi susținut că nu trebuie folosit calculatorul pentru redactarea documentelor juridice, ci doar scrisul de mână, din teama pierderii unei abilități fundamentale. Astăzi, o astfel de poziție ar părea absurdă, pentru că am învățat să valorificăm avantajele tehnologiei fără a renunța la competențele esențiale.
Experiența personală demonstrează clar beneficiile adaptării la noile instrumente. Pe o tabletă pot accesa o bibliotecă cu mii de cărți, resurse care altfel ar necesita un spațiu fizic considerabil și ar fi limitate geografic. Accesibilitatea informației este revoluționară, dar ea trebuie însoțită de capacitatea de a evalua critic și verifica conținutul găsit.
Cel mai mare risc al utilizării excesive a AI-ului în practica juridică este acela că aceasta nu inovează cu adevărat. AI-ul operează prin recombinarea informațiilor existente pe baza de probabilități, generând soluții care reprezintă, în esență, o sinteză a celor mai frecvente abordări găsite în datele pe care a fost antrenat. Această caracteristică fundamentală a tehnologiei poate avea consecințe devastatoare pentru evoluția dreptului și calitatea serviciilor juridice.
Dreptul progresează prin inovație juridică, prin dezvoltarea de noi teorii, prin găsirea de soluții creative la probleme complexe și prin adaptarea principiilor fundamentale la realități în continuă schimbare. Marile dezvoltări în jurisprudență, doctrinele revoluționare și strategiile juridice care au schimbat cursul istoriei nu au apărut prin aplicarea mecanică a probabilităților asupra informațiilor existente, ci prin gândirea creativă, intuiția juridică și capacitatea de a vedea conexiuni dincolo de cele evidente.
În goana după un răspuns rapid și aparent eficient, există riscul major ca profesioniștii să nu mai acorde gândirii suficient timp pentru a veni cu soluții cu adevărat noi. Procesul de reflecție profundă, de analiză critică prelungită și de explorare a direcțiilor neconvenționale este exact ceea ce produce inovația juridică. Când ne mulțumim cu răspunsul rapid generat de AI, care este, prin natura sa, o colecție a soluțiilor deja existente, riscăm să intrăm într-un cerc vicios al stagnării intelectuale.
Această problemă este cu atât mai gravă cu cât poate trece neobservată. Răspunsurile generate de AI par adesea coerente și chiar sofisticate, creând iluzia că oferă soluții complete și de calitate. În realitate, ele reprezintă doar o compilare inteligentă a celor mai comune abordări, lipsită de acea scânteie de originalitate care caracterizează gândirea juridică de înaltă calitate.
Consecințele pe termen lung ale acestei tendințe ar putea fi dramatice pentru profesia juridică. Riscăm să formăm generații de juriști care sunt foarte eficienți în aplicarea soluțiilor standard, dar care au pierdut capacitatea de a gândi original, de a dezvolta strategii inovatoare sau de a răspunde adecvat la provocări juridice fără precedent. În plus, dependența excesivă de AI poate duce la o omogenizare periculoasă a practicii juridice, unde diversitatea de abordări și creativitatea strategică sunt înlocuite de aplicarea uniformă a pattern-urilor statistice.
Profesorii de drept au responsabilitatea să înțeleagă și să utilizeze aceste instrumente înainte de a-I putea ghida pe studenții lor. Este esențial să cunoască atât potențialul, cât și limitele tehnologiei pentru a putea oferi o educație relevantă și actuală. În practica juridică, metodele de lucru s-au transformat radical. Dacă până recent îi învățam pe tinerii juriști să caute mai întâi pe Google ori în diverse motoare o informație care ar putea fi deja disponibilă într-un articol specializat, iar apoi să verifice această informație în surse clasice, astăzi integrarea AI-ului în acest proces devine naturală.
Îmi amintesc când aveam nevoie urgentă de un răspuns juridic într-o oră și i-am găsit pe stagiari căutând prin cărți înșirate prin tot biroul, deși informația necesară era disponibilă la un click distanță. Această imagine reflectă perfect tensiunea dintre metodele tradiționale și eficiența modernă.
Consecințele unei educații juridice neadaptate la realitățile tehnologice actuale sunt deja vizibile în practică. Pe de o parte, vedem juriști retrograzi care refuză să se adapteze și riscă să devină irelevanți pe piața muncii. Pe de altă parte, observăm profesioniști care folosesc intensiv AI-ul, dar fără cunoștințele necesare pentru a evalua critic rezultatele. Până acum am primit deja 3 contracte de la cocontractanții unor clienți, redactate cu ajutorul AI-ului și conținând aberații juridice, iar asta demonstrează încă o dată pericolele unei utilizări neînțelese a acestor tehnologii.
Soluția nu constă în interzicerea folosirii inteligenței artificiale, ci în educarea utilizatorilor privind modalitățile corecte de utilizare. Trebuie să preluăm ceea ce tehnologia oferă mai bun, dar să rămânem conștienți de riscurile aferente. Dacă nu explicăm care sunt aceste riscuri și cum pot fi evitate, dacă preferăm să considerăm că ele nu există sau să interzicem pur și simplu utilizarea unei anumite tehnologii, aceasta va fi oricum folosită, dar într-un mod necontrolat și potențial periculos.
Apelul meu către profesorii de drept este unul simplu, dar fundamental pentru viitorul educației juridice. Ei trebuie să facă primul pas către înțelegerea și utilizarea responsabilă a acestor instrumente, pentru a putea ghida în mod competent generațiile viitoare de juriști. Adaptarea metodelor didactice la realitățile zilelor noastre nu înseamnă abandonarea principiilor fundamentale ale dreptului, ci modernizarea modalităților prin care aceste principii sunt transmise și aplicate.
Educația juridică trebuie să integreze utilizarea AI-ului ca pe un instrument auxiliar, nu ca pe un substitut pentru gândirea critică și creativitatea juridică. Studenții trebuie învățați să folosească aceste tehnologii pentru cercetare și documentare rapidă, dar și să dezvolte capacitatea de a depăși limitele acestora prin gândire originală și analiză profundă. Doar astfel vom putea forma juriști capabili să exceleze în lumea contemporană, fără a compromite rigoarea, creativitatea și etica profesională care definesc această profesie.
English Version
In the current context of technological development, the position of some law professors regarding students' use of artificial intelligence appears to reflect resistance to change rather than a well-founded pedagogical approach. This conservative attitude is not only counterproductive but may have negative consequences both for the training of future lawyers and for the quality of legal services provided in practice.
The advantages of responsibly incorporating AI into legal education are evident, primarily through the speed with which a starting point for research can be generated. Instead of spending hours searching through volumes of doctrine and jurisprudence, students can rapidly obtain a working foundation which, whilst requiring meticulous verification, allows them to concentrate their efforts on critical analysis and deepening relevant aspects. It is true that artificial intelligence tools frequently produce errors in the legal domain, but precisely for this reason their responsible use becomes essential for developing rigorous legal thinking.
The reality is that students already use these technologies, regardless of any restrictions imposed. Therefore, more important than prohibition is educating them regarding correct methods of use. Let us imagine that several decades ago someone had argued that computers should not be used for drafting legal documents, only handwriting, for fear of losing a fundamental skill. Today, such a position would seem absurd, because we have learnt to harness the advantages of technology without abandoning essential competencies.
Personal experience clearly demonstrates the benefits of adapting to new tools. On a tablet, I can access a library containing thousands of books, resources which would otherwise require considerable physical space and would be geographically limited. The accessibility of information is revolutionary, but it must be accompanied by the capacity to critically evaluate and verify the content found.
The greatest risk of excessive AI use in legal practice is that it does not truly innovate. AI operates by recombining existing information based on probabilities, generating solutions which represent, in essence, a synthesis of the most frequent approaches found in the data upon which it was trained. This fundamental characteristic of the technology may have devastating consequences for the evolution of law and the quality of legal services.
Law progresses through legal innovation, through the development of new theories, through finding creative solutions to complex problems, and through adapting fundamental principles to continuously changing realities. The great developments in jurisprudence, revolutionary doctrines, and legal strategies which have changed the course of history did not emerge through the mechanical application of probabilities to existing information, but through creative thinking, legal intuition, and the capacity to perceive connections beyond the evident ones.
In the rush for a rapid and apparently efficient answer, there exists the major risk that professionals may no longer allow thinking sufficient time to develop truly new solutions. The process of profound reflection, of prolonged critical analysis, and of exploring unconventional directions is precisely what produces legal innovation. When we content ourselves with the rapid answer generated by AI, which is, by its very nature, a collection of already existing solutions, we risk entering a vicious circle of intellectual stagnation.
This problem is all the more serious as it may go unnoticed. Answers generated by AI often appear coherent and even sophisticated, creating the illusion that they offer complete and quality solutions. In reality, they represent merely an intelligent compilation of the most common approaches, lacking that spark of originality which characterises high-quality legal thinking.
The long-term consequences of this tendency could be dramatic for the legal profession. We risk forming generations of lawyers who are very efficient in applying standard solutions but who have lost the capacity to think originally, to develop innovative strategies, or to respond adequately to unprecedented legal challenges. Moreover, excessive dependence on AI may lead to a dangerous homogenisation of legal practice, where diversity of approaches and strategic creativity are replaced by the uniform application of statistical patterns.
Law professors have the responsibility to understand and utilise these tools before they can guide their students. It is essential that they know both the potential and the limitations of the technology in order to offer relevant and current education. In legal practice, working methods have been radically transformed. Whilst until recently we taught young lawyers to search first on Google or in various search engines for information which might already be available in a specialised article, and then to verify this information in classical sources, today the integration of AI into this process becomes natural.
I remember when I urgently needed a legal answer within an hour and found the trainees searching through books arranged throughout the entire office, despite the necessary information being available at the click of a button. This image perfectly reflects the tension between traditional methods and modern efficiency.
The consequences of legal education unadapted to current technological realities are already visible in practice. On one hand, we see retrograde lawyers who refuse to adapt and risk becoming irrelevant in the labour market. On the other hand, we observe professionals who use AI intensively but without the knowledge necessary to critically evaluate the results. So far, I have already received three contracts from counterparties of some of my clients, drafted with AI assistance and containing legal absurdities, and this demonstrates once again the dangers of uninformed use of these technologies.
The solution does not consist in prohibiting the use of artificial intelligence, but in educating users regarding correct methods of utilisation. We must take what technology offers that is best, but remain conscious of the attendant risks. If we do not explain what these risks are and how they can be avoided, if we prefer to consider that they do not exist or to simply prohibit the use of a particular technology, it will be used anyway, but in an uncontrolled and potentially dangerous manner.
My appeal to law professors is a simple one, but fundamental for the future of legal education. They must take the first step towards understanding and responsibly using these tools, in order to competently guide future generations of lawyers. Adapting teaching methods to today's realities does not mean abandoning the fundamental principles of law, but modernising the ways in which these principles are transmitted and applied.
Legal education must integrate the use of AI as an auxiliary tool, not as a substitute for critical thinking and legal creativity. Students must be taught to use these technologies for rapid research and documentation, but also to develop the capacity to transcend their limitations through original thinking and profound analysis. Only thus can we train lawyers capable of excelling in the contemporary world, without compromising the rigour, creativity, and professional ethics which define this profession.