Cum poți să devii dictator pe viață / How to Become a Dictator for Life
Curtea Constituțională a României ne oferă un capitol din manualul pentru subminarea democrației / Romania's Constitutional Court provides us with a chapter from the manual for undermining democracy
Romanian Version
Laura Scântei, unul dintre judecătorii Curții Constituționale a României, care a participat și la luarea hotărârii privind anularea alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2025, a explicat cu ocazia unui eveniment public (găsiți aici amănunte: Judecătoarea CCR Iuliana Scântei a explicat anularea alegerilor prezidențiale. „Îmi pare rău că CCR nu a găsit prilejul de a cere scuze alegătorilor”. Ea a spus că nu votul oamenilor a fost sancționat, ci faptele unui competitor ) că nu a existat fraudă electorală în ziua alegerilor.
Cu toate acestea, citind rapoartele serviciilor secrete prezentate în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, au decis pentru prima dată în istorie să interpreteze că procesul electoral începe de la data stabilirii de către Guvern prin hotărâre a datei alegerilor prezidențiale și de atunci trebuie evaluat dacă alegerile au fost: libere, periodice și corecte.
Concluzia lor (de fapt, premisa de la care au plecat ca să găsească un raționament juridic care să servească premisei) a fost că alegerile nu au fost corecte, prin urmare trebuie anulat întregul proces electoral.
Aici avem 2 probleme și o să vă ofer două scenarii ca să înțelegi absurditatea ”raționamentului lor logico-juridic” și faptul că au deschis o Cutie a Pandorei care a înghițit democrația noastră și așa nu extrem de consolidată:
Scenariul I: Judecătorul care are doar rolul de a valida premisa procurorului
Să ne imaginăm un judecător care primește un dosar penal în care procurorul susține că inculpatul este vinovat de o anumită faptă. În loc să examineze obiectiv toate probele pentru a ajunge la o concluzie, judecătorul decide dinainte că procurorul are dreptate și începe să administreze probe exclusiv în sensul confirmării acestei convingeri prealabile. Astfel, judecătorul va admite doar martorii care depun mărturie în sensul acuzării, va respinge expertizele care ar putea disculpa inculpatul invocând motive formale discutabile, va interpreta orice dubiu în defavoarea acestuia și va căuta activ noi mijloace de probă care să întărească poziția procurorului. În esență, rolul judecătorului de arbitru imparțial se transformă într-unul de colaborator al acuzării.
Eroarea fundamentală de logică constă în inversarea procesului de gândire juridică. În loc să pornească de la analizarea probelor pentru a ajunge la o concluzie, judecătorul pornește de la concluzia dorită și apoi caută să o justifice prin selectarea și interpretarea tendențioasă a probelor.
În cazul CCR nu era vorba despre o interpretare tendențioasă a probelor, ci doar despre găsirea justificării potrivite plecând de la considerentul că acele rapoarte ar putea fi considerate „probe”.
Scenariul II: Un președinte democratic devine un dictator pe viață
Să ne gândim la un președinte în exercițiu care se confruntă cu un competitor electoral puternic în alegerile viitoare. Realizând că cel mai probabil va pierde, președintele decide să folosească pârghiile puterii pentru a elimina această amenințare. Președintele îi instruiește pe șefii serviciilor secrete să producă rapoarte care să demonstreze că adversarul său politic a beneficiat de interferențe externe ilegale sau finanțare neautorizată în procesul electoral.
Serviciile produc rapoartele solicitate, conținând acuzații grave împotriva competitorului electoral. Președintele numise și sefii serviciilor, și câțiva judecători constituționali. Pe baza acestor rapoarte, instanța constituțională decide anularea întregului proces electoral, permițând președintelui să își continue mandatul prin eliminarea competiției. După care decide și anularea candidaturii adversarului pentru un viitor proces electoral. Iar acest ciclu continuă la nesfârșit.
Mecanismul relevă o eroare de logică fundamentală prin crearea unui circuit închis de putere, exact lucrul de care judecătorii constituționali ar fi trebuit să fie conștienți. Pentru că hotărârile lor devin jurisprudență, în principiu obligatorie (în principiu, pentru că, iată, aceștia au încălcat jurisprudența anterioară a CCR). Odată acceptat principiul că instituțiile pot fi folosite pentru a valida decizii luate din motive politice, sub pretextul unor interpretări juridice creative, orice rezultat electoral viitor poate fi contestat și anulat pe baze similare.
Concluzie
Acceptarea unor astfel de practici deschide calea către erodarea sistemică a democrației. Când regulile jocului democratic pot fi modificate retroactiv pentru a produce rezultatul dorit de cei aflați la putere, încrederea cetățenilor în sistem se prăbușește. Exact asta s-a întâmplat cu jumătate din România, iar acest joc extrem de periculos poate să conducă la regimuri similare vremurilor de acum un secol (pentru cine știe istorie). Democrația nu poate funcționa fără predictibilitatea regulilor și fără garanția că toți vor fi tratați conform acelorași standarde.
Pe mine nu mă interesează dacă este vorba despre personajul Georgescu, ci mă interesează ca indiferent despre cine este la conducere, să nu depind de bunăvoința acelui om în a-mi respecta drepturile și libertățile, pentru că întregul sistem democratic mă protejează. Altfel, o mai putem numi democrație?
La intrarea în profesia de avocat am depus jurământ să apăr Constituția României și acesta este singurul meu obiectiv.
English Version
Laura Scântei, one of the judges of Romania's Constitutional Court, who also participated in the decision to annul the presidential elections of December 6, 2025, explained during a public event that there was no electoral fraud on election day.
However, after reading the secret service reports presented to the Supreme National Defence Council, they decided for the first time in history to interpret that the electoral process begins from the date when the Government establishes the date of the presidential elections through a government decision, and from that moment it must be evaluated whether the elections were: free, periodic, and fair.
Their conclusion (actually, the premise they started with in order to find a legal reasoning that would serve that premise) was that the elections were not fair, therefore the entire electoral process must be annulled.
Here we have two problems, and I will offer you two scenarios to understand the absurdity of their "logical-juridical reasoning" and the fact that they have opened a Pandora's Box that has swallowed our already not extremely consolidated democracy:
Scenario I: The judge whose only role is to validate the prosecutor's premise
Let us imagine a judge who receives a criminal case in which the prosecutor claims that the defendant is guilty of a certain act. Instead of objectively examining all evidence to reach a conclusion, the judge decides beforehand that the prosecutor is right and begins to admit evidence exclusively to confirm this preconceived conviction. Thus, the judge will admit only witnesses who testify in favor of the prosecution, will reject expert opinions that could exonerate the defendant by invoking questionable formal grounds, will interpret any doubt against the defendant, and will actively seek new means of evidence to strengthen the prosecutor's position. In essence, the judge's role as an impartial arbiter transforms into that of a collaborator with the prosecution.
The fundamental logical error consists in reversing the juridical thinking process. Instead of starting from the analysis of evidence to reach a conclusion, the judge starts from the desired conclusion and then seeks to justify it through biased selection and interpretation of evidence.
In the case of the Constitutional Court, it was not about biased interpretation of evidence, but only about finding the appropriate justification starting from the consideration that those reports could be considered "evidence."
Scenario II: A democratic president becomes a dictator for life
Let us think of a sitting president who faces a strong electoral competitor in the upcoming elections. Realizing that he will most likely lose, the president decides to use the levers of power to eliminate this threat. The president instructs the heads of the secret services to produce reports that demonstrate that his political adversary has benefited from illegal external interference or unauthorized financing in the electoral process.
The services produce the requested reports, containing serious accusations against the electoral competitor. The president had also appointed the heads of the services and several constitutional judges. Based on these reports, the constitutional court decides to annul the entire electoral process, allowing the president to continue his mandate by eliminating competition. After which he also decides to annul the adversary's candidacy for a future electoral process. And this cycle continues endlessly.
The mechanism reveals a fundamental logical error through the creation of a closed circuit of power, exactly what the constitutional judges should have been aware of. Because their decisions become jurisprudence, in principle binding (in principle, because, behold, they violated the previous jurisprudence of the Constitutional Court). Once the principle is accepted that institutions can be used to validate decisions made for political reasons, under the pretext of creative legal interpretations, any future electoral result can be contested and annulled on similar grounds.
Conclusion
Accepting such practices opens the way to the systemic erosion of democracy. When the rules of the democratic game can be retroactively modified to produce the result desired by those in power, citizens' trust in the system collapses. This is exactly what happened with half of Romania, and this extremely dangerous game can lead to regimes similar to those of a century ago (for those who know history). Democracy cannot function without the predictability of rules and without the guarantee that everyone will be treated according to the same standards.
I am not interested in whether we are talking about the character Georgescu, but I am interested that regardless of who is in charge, I do not depend on that person's goodwill to respect my rights and freedoms, because the entire democratic system protects me. Otherwise, can we still call it democracy?
When entering the legal profession, I took an oath to defend Romania's Constitution, and this is my only objective.
Foarte bun articol.
Am citit fragmente din acest articol în presă şi de acolo am ajuns aici.
Bine că pun link la sursă. Aşa am pus şi eu după ce l-am repostat în altă parte.
Chiar cred că este ceva scris bine şi cu har.
În mod concret, îmi place acurateţea ideilor, modul logic în care a fost scris articolul.
Se spune că întotdeauna căutăm validarea propriilor idei şi apreciem oamenii care au un discurs apropiat de ceea ce gândim. Se poate, nu contest. Mă regăsesc în acest fir logic.
Am gândit exact la fel ca dumneavoastră, mi-am dat seama că acest derapaj al CCR a creat un precedent. Şi că de acum înainte este mai puţin probabil să mai avem o democraţie reală.
Ce garanţie putem să avem peste 4 ani că vom mai avea alegeri libere?
Oricine ar fi atunci la putere va putea să se folosească de stat, de instituţii, pentru a scoate din cursă un candidat care i-ar ameninţa victoria. De ce să îl învingă la vot printr-o competiţie de idei, corectă, atât timp cât îl poate elimina din cursă. Tentaţia de a te folosi de putere este mare şi cu cât este mai îndelungată se transformă în patimă. Iar pătimaşii nu se mai pot controla şi nici raţiona firesc.
Este ca într-o finală olimpică.
Elimini favoritul pentru că poţi.
Sau îi elimini pe TOŢI cei care te-ar putea învinge.
Aceasta nu mai poate fi o competiţie reală, ci un simulacru. Însă cui îi pasă de principii? Democraţia nechezol (pentru cei mai tineri, nechezolul era un substitut pentru cafeaua naturală pe timpul lui Ceauşescu) reloaded.
Văd cu câtă lejeritate se întâmplă aceste scenarii în Republica Moldova.
Şi eu, ca şi dumneavoastră, ca şi mulţi alţi iubitori de libertate, ne întrebăm dacă aici se termină cu democraţia românească. Dacă, în sfârşit, puterea a decis să pună în practică democraţia originală propusă de Ion Iliescu în 1990.
Mie aşa îmi apare.
Atunci când partidele politice au putut să se înfiinţeze în mod legal, reacţia lui Ion Iliescu şi a CFSN-ului de atunci a fost iniţial să facă un fel de partid unic, iar restul partidelor să fie acolo, în CFSN. Să existe doar un consiliu de salvare şi partidele să activeze pentru binele poporului în acea structură. Cetăţenii să nu poată vota partide în mod direct. Aşa gândeau feseniştii din 1990.
După 35 de ani mi se pare că, în sfârşit, CFSN a fost pus în practică cu ajutorul Ambasadei SUA & celor de la CE. Să existe un număr limitat de partide "alese" şi "oficiale" care să poată merge liniştite la orice alegeri. Şi electoratul să îi aibă doar pe ei ca opţiune de vot. În viziunea plămăditorilor de democraţie originală, oricine nu acceptă setul LOR de reguli şi idei nu trebuie lăsat să candideze. Iar Ei să decidă cu cine să concureze.
Este o formă perversă de a impune o dictatură de catifea.
O simulare a democraţiei în care competiţia este închisă şi nu ai posibilitatea de a alege în mod liber.
Sunt desconsiderate toate principiile fundamentale pe care o democraţie se sprijină.
A maimuţări alegerile este o batjocură la care văd că au contribuit şi judecătorii de la CCR.
Din ultima redută de apărare a democraţiei au devenit mâna cu care este instaurată dictatura.
Doamnă Avocat, ar mai exista şi un al treilea scenariu.
Nebunul mesianic.
Un politician ajunge la putere şi apoi nu mai vrea să plece. Nu doar să câştige un al doilea tur, ci să rămână la putere până moare. Totul bazat pe deciziile recente ale CCR. Cum ar fi posibil?
Foarte simplu. Nu se mai organizează alegerile. Pentru că duşmanii sunt la poartă, iar aceşti "duşmani" vrea să preia puterea prin vot, cetăţenii români ar fi în favoarea lor şi atunci, dacă poporul nu votează corespunzător, ce rost mai au alegerile? Ori iese cine trebuie, ori mai bine fără alegeri. Nu??
Ştiu, mulţi ar spune că sunt halucinaţii, că este o formă de gândire conspiraţionistă, că, totuşi, avem o Constituţie care garantează, care ... ... Pe bune??
O Constituţie nu are valoare dacă nu este respectată de toată lumea.
Atunci când este folosită pentru a submina democraţia, Contituţia devine maculatură şi obiect de batjocură. Pe bună dreptate. Am făcut şcoală pe timpul comunismului. Aveam ore de constituţie. Nu am reţinut prea multe pentru că eram mici, dar ceea ce am priceput imediat, fără ca nimeni să îmi spună, a fost imaginea formei fără fond. O Constituţie de formă.
Uite că am ajuns să văd ceea ce nu credeam a mai trăi.
O Constituţie formală, transformată în măciucă de selectat candidaţii şi fraudarea alegerilor.
Acum 20 de ani nu îmi închipuiam că ar fi posibil un scenariu precum am trăit anul trecut.
Prin raţionament logic anticipativ, mă întreb retoric dacă vom mai avea vreodată ocazia să votăm în mod real.
Am scris.
Stimulat de ideile din articol.
Să mai scrieţi!