Casta modernă sau oligarhia discretă
Când Statul devine o afacere de familie
Există un moment în istoria fiecărei națiuni când trebuie să-și privească în față adevărul crud: că puterea reală nu mai aparține poporului, ci unei caste care a învățat să transforme democrația într-o fațadă perfectă pentru propria oligarhie.
România a ajuns la acest moment. Ceea ce numim astăzi „politică" nu este decât teatrul prin care casta își legitimează dominația. Ceea ce numim „alegeri" sunt doar ritualuri prin care ni se oferă iluzia alegerii între variante pre-selectate de aceeași mână invizibilă.
Democrația nu moare cu zgomot. Moare în liniște, în sălile de ședințe unde se iau decizii pentru tine fără tine, în birourile unde se semnează contracte cu banii tăi pentru alții, în ungherele unde se hotărăște cine îți va fi președintele următorii 5 ani. Moare în timp ce tu te uiți la televizor și crezi că ceea ce vezi pe ecran se numește politică.
România nu a căzut într-o zi. A fost vândută bucată cu bucată, licitație cu licitație, numire cu numire, până când s-a trezit că nu mai este a ei. Bun venit în România care aparține unei caste ce a învățat să transforme statul într-o afacere de familie.
Elita falsă a României
Casta despre care vorbim nu se defineşte prin titluri nobile sau blazoane, nu este vreo elită intelectuală, ci prin capacitatea de a controla resursele publice în beneficiu propriu. Este compusă din politicieni de carieră, directori de companii de stat, contractori privilegiați și o rețea de intermediari care facilitează schimburile de favoruri. Aceștia nu sunt neapărat corupți în sensul clasic - mulți operează în limitele legii, dar o lege pe care ei înșiși o modelează (poate unii sunteți familiarizați cu conceptul de „lawfare”).
Metoda de operare este subtilă, dar eficientă: licitații publice cu specificații atât de precise încât doar anumite firme pot câștiga, numiri în funcții cheie bazate pe loialitate mai degrabă decât pe competență, redistribuirea resurselor publice prin programe sociale care să mențină dependența electoratului etc.
Propaganda 3.0: cum se fabrică realitatea
Casta își asigură continuitatea prin mai multe strategii convergente. În primul rând, controlează narațiunea publică prin media favorabilă și prin poziționarea oricărei critici ca fiind „extremism", „putinism” sau „populism". Oamenii simpli sunt convinși că alternativele ar fi și mai rele, că „cel puțin cu aceștia știm la ce să ne așteptăm".
Clientelismul devine o formă de artă: locuri de muncă în sectorul public pentru susținători, contracte pentru firme loiale, fonduri europene distribuite strategic. Nu este vorba despre corupție directă, ci despre un sistem în care loialitatea către castă este răsplătită, iar independența este pedepsită.
Versiunea premium a oligarhiei
Modelul nu este nou și nici specific românesc. În Rusia, oligarhii anilor '90 au evoluat într-o castă care controlează economia prin intermediul statului. În țări din America de Sud, familiile politice tradiționale și-au construit imperii economice folosind funcțiile publice ca trambuline.
Diferența față de România constă în gradul de sofisticare. Casta românească a învățat să opereze în parametrii unei democrații formale și ai unei economii de piață nominale: creează condiții în care doar anumite proprietăți private prosperă, cele din castă.
Robii apără robia
Poate cel mai tulburător aspect este felul în care oamenii obișnuiți devin complici involuntari ai acestui sistem. Mulți dintre cei care distribuie mesajele castei o fac cu convingerea sinceră că apără democrația sau stabilitatea economică. Această „înnobilare" a susținătorilor creează o bază de legitimitate pentru un sistem care, în esență, îi dezavantajează.
Propaganda nu mai este crudă și evidentă ca în regimurile totalitare. Este rafinată, apelează la frici reale și oferă soluții simple la probleme complexe. „Noi suntem singurii care vă protejează de haos", devine mesajul central.
Prăbușire controlată
Un stat capturat de o castă oligarhică își pierde capacitatea de a răspunde nevoilor cetățenilor. Investițiile publice se îndreaptă către proiectele care aduc profituri politice, nu către cele care creează valoare economică reală. Competența reală dispare din instituții, înlocuită cu loialitatea.
Tineretul educat emigrează, pentru că sistemul nu oferă oportunități celor care nu fac parte din rețea. Inovația scade, pentru că mediul economic favorizează companiile conectate politic, nu pe cele eficiente.
Triada: Respect, Responsabilitate, Rezultate
Recunoașterea problemei este primul pas către soluție. Casta oligarhică românească nu este invincibilă, dar destructurarea ei necesită o întoarcere la valorile fundamentale care fac o societate funcțională:
RESPECT pentru instituțiile democratice și pentru fiecare cetățean, indiferent de statutul său social sau de conexiunile politice. Respect pentru competența reală, nu pentru loialitatea oarbă.
RESPONSABILITATEA completă a celor care administrează banii publici. Fiecare leu cheltuit trebuie justificat transparent. Fiecare decizie care afectează viețile oamenilor trebuie asumată personal de cei care o iau.
REZULTATE concrete și cuantificabile pentru cetățeni, nu pentru casta privilegiată.
Dar aici vine marea întrebare: cum recunoști adevăratele rezultate de falsurile sofisticate pe care casta le oferă?
Rezultatele castei sunt întotdeauna spectaculoase pe hârtie și dezamăgitoare în realitate. Sunt autostrăzi care se degradează după primul an de utilizare, spitale care nu au medici sau aparatură modernă, laboratoare moderne în școli unde elevii nu știu să citească fluent, se cumpără table inteligente pentru clase în care nu funcționează căldura etc. Sunt cifrele care arată „creștere economică” în timp ce tinerii pleacă din țară. Sunt statisticile care demonstrează progres în timp ce oamenii simt regres.
Rezultatele adevărate nu au nevoie de campanii publicitare. Se văd în calitatea vieții cotidiene: în timpul pe care nu îl mai pierzi în trafic, în încrederea că spitalul îți va salva viața, în faptul că copilul tău vrea să rămână în țară după facultate. Se măsoară în simplul fapt că nu mai visezi să emigrezi, ci visezi să îți construiești viitorul aici.
Casta măsoară succesul în contracte câștigate. Adevărata guvernare măsoară succesul în probleme rezolvate. Diferența dintre cele două este diferența dintre o afacere și o misiune, dintre o profesie și o vocație, dintre a conduce pentru tine și a conduce pentru alții.
Casa Noastră sau Afacerea Lor?
Fiecare generație se confruntă cu o alegere definitorie. Părinții noștri au ales să renunțe la comunism. Noi trebuie să alegem între a accepta oligarhia sau a lupta pentru adevărata democrație.
Privilegiile nu se predau niciodată prin bunăvoință. Se iau înapoi prin determinare, prin perseverență, prin refuzul de a mai accepta inacceptabilul. Dar cel mai important, se iau înapoi prin momentul în care un popor își amintește că el este suveranul, nu supusul.
Casta speră pe resemnarea ta. Libertatea speră pe revolta ta.
România se află în punctul în care poate alege să rămână o afacere de familie pentru casta care o conduce direct sau indirect sau să devină din nou o casă pentru familia care o locuiește - poporul român.