Casta: Ep. 1 - schema pensiilor private / La Casta: Episode 1 – The Private Pension Scheme

Romanian Version

Întotdeauna mi-a fost greu să înțeleg sistemul de pensii pentru ca îl fac atât de complicat încât să nu pricepi de unde vin și unde se duc banii. Să îți explic ce am înțeles eu din cum funcționează în realitate această schemă bine pusă la punct, pentru că ce se întâmplă cu pilonul 2 e mai degrabă o operațiune financiară, în care Casta împarte banii tăi, decât un simplu sistem de pensii.

Vechiul sistem era simplu: tu plăteai 25% din salariu către stat, statul lua banii și îi dădea direct pensionarilor de azi. Banii se duceau exact unde trebuia - la pensii. Nu era eficient, dar cel puțin era clar unde se duc banii tăi.

Noul sistem e mai complicat și aici începe povestea: din acei 25% pe care îi plătești oricum, că te obligă statul, nu că ai vrea tu, 4,75% se duc la unul dintre fondurile private de pensii. Aceste companii (administratorii lor) încasează taxe frumoase pentru „administrare" din banii tăi, de parcă ți-a cerut cineva părerea dacă vrei să ți-I administreze sau nu, și restul îl „investesc". Dar ghici unde? Înapoi la stat, cumpărând titluri de stat (mare parte, că mai investesc și pe la companii).

Iată cum funcționează circuitul: tu dai banii la stat, statul dă o parte unei companii private, compania îți ia o bucată pentru ea sub formă de comision, apoi restul îi împrumută înapoi statului prin cumpărarea de titluri de stat. Statul primește banii înapoi, dar nu mai e obligat să îi folosească pentru pensii (ca în sistemul tradițional – pilonul 1) - îi poate folosi pentru orice: autostrăzi, spitale sau pur și simplu să acopere găurile din buget.

Diferența crucială e că în vechiul sistem banii se duceau direct la pensii, în noul sistem se duc la stat prin intermediul companiilor private, care câștigă comisioane frumoase pentru acest serviciu de „curierat". E ca și cum în loc să îți dai banii direct la magazin, îi dai unui intermediar care îți ia o taxă, apoi îi dă la magazin, dar magazinul nu mai e obligat să îți dea produsul pentru care ai plătit.

Casta din spatele sistemului e formată din mai multe categorii care profită masiv:

1. Fondurile de pensii/administratorii lor sunt primii beneficiari. Ei încasează comisioane constante din banii a peste 8 milioane de români, fără să riște prea mult. E un business garantat - oamenii sunt obligați prin lege să le dea banii, nu pot pleca din sistem.

2. Statul e al doilea mare câștigător pentru că primește înapoi o mare parte din banii pe care oricum îi primea, dar acum fără obligația de a îi folosi pentru pensii. E ca și cum îți iau banii pentru pensie, dar îi cheltuie azi pe altceva.

3. Băncile și intermediarii financiari încasează și ei comisioane pentru tranzacțiile cu titluri de stat și pentru serviciile conexe. Toată lumea din sistem ia o felie din tort.

4. Politicienii beneficiază pentru că au creat un sistem care pare că rezolvă problema pensiilor, dar de fapt doar o mută în timp și o complică. Între timp, ei au mai mulți bani de cheltuiala azi din vânzarea de titluri către fondurile de pensii.

Acum vine faza cu noua măsură care limitează retragerile la 25%. Asta e lovirea finală. Pentru că până acum, teoretic, puteai să îți iei banii la pensie și să scapi de sistem. Dar dacă îți limitează accesul la propriii bani, te țin în sistem cât vor ei. Companiile continuă să încaseze comisioane din banii tăi ani întregi în plus, iar statul nu trebuie să returneze rapid banii pe care i-a împrumutat prin titlurile de stat, putându-se prelungi scadențele cât e nevoie, din pix – vine guvernul următor și invocă „greaua moștenire”.

Partea cu titlurile de stat e cheia înțelegerii. Când compania de pensii cumpără titluri de stat cu banii tăi, practic îi împrumută statului. Statul primește banii azi și promite să îi returneze cu dobândă peste câțiva ani. Ce se întâmplă dacă statul nu mai poate să îi returneze? Mută scadența din pix și/sau se tot împrumută, mărind gaura bugetară la infinit. Bineînțeles, gaura bugetară tot tu o plătești – deci ca să îți dea banii de pensii înapoi la un moment dat, introduce taxe și impozite din ce în ce mai mari, crește accizele etc.

E o diferență enormă față de sistemul tradițional unde banii se duceau direct la pensionari. Acum, banii tăi de pensie finanțează toate activitățile statului, iar tu primești în schimb o promisiune că îți vor da ceva înapoi când te pensionezi. E ca și cum în loc să îți pună banii de pensie într-un seif separat, îi împrumută la stat pentru cheltuieli curente.

Garanția „absolută" de capital spune că vei primi cel puțin contribuțiile nete. Dar ce valoare au acei bani peste 30 de ani cu inflația? Și cine garantează cu adevărat? La final, tot statul român prin instituțiile sale.

Faptul că „fondul nu poate da faliment" e o cacealma tehnică. Sigur, legal fondul e separat de administrator, dar dacă toată economia românească se duce la vale, ce importanță mai are că fondul tău e „separat"? Banii din fond sunt investiți tot în economia românească. Dacă România se prăbușește, se prăbușesc și investițiile fondului deoarece toate aceste "garanții" sunt afectate simultan. Nici măcar Fondul de Garantare nu va avea resurse suficiente dacă multe fonduri au probleme în același timp. E ca un castel de cărți - pare solid, dar dacă se clatină baza, toate straturile de deasupra cad.

Și acum: inflația. Teoretic, rentabilitatea minimă pe care trebuie să o atingă fondurile ar trebui să te protejeze, dar în practică e o capcană. ASF calculează rentabilitatea medie a tuturor fondurilor și stabilește un minim, dar asta se face în raport cu ceilalți jucători din același sistem, nu în raport cu inflația. E ca o cursă în care toți alergătorii merg încet, iar „câștigătorul" e cel mai puțin lent. Să zicem că inflația e 8% pe an, dar rentabilitatea medie a fondurilor e doar 5% - fondul tău poate avea 6%, să fie „peste medie" și „performant", dar tu tot pierzi 2% din puterea de cumpărare anual. Singura parte bună e că atunci ai comisionul cel mai mic, de doar 0,02% pe lună dacă rata de rentabilitate a fondului este sub nivelul ratei inflației, conform legii. Toate fondurile investesc în aceleași lucruri deci dacă România are inflație mare, toate sunt afectate similar. Sistemul te protejează să nu ai cel mai prost fond, dar nu te protejează să nu pierzi bani din cauza inflației - e echivalentul lui a fi „cel mai bun dintr-o echipă care a pierdut".

Sistemul e genial pentru toată lumea, mai puțin pentru tine. Companiile private câștigă comisioane, statul primește finanțare ieftină pentru orice proiect vrea, politicienii par că au rezolvat problema pensiilor. Tu rămâi cu o promisiune că vei primi ceva la pensie, dar între timp banii tăi au fost folosiți pentru cu totul altceva decât pensia ta și eventual și-au pierdut și din valoare.

Noua măsură de limitare e doar cireaşa de pe tort - se asigură că nu poți ieși din sistem nici măcar când te pensionezi, garantând profit pe viață pentru toată casta care trăiește din banii tăi.

CONVINGE-MĂ CĂ NU E AȘA!

English Version

I've always found it hard to understand the pension system because they make it so complicated that you can't figure out where the money comes from and where it goes. Let me explain what I've understood about how this well-orchestrated scheme actually works, because what happens with Pillar 2 is more of a financial operation, where La Casta divides your money, rather than a simple pension system.

The old system was simple: you paid 25% of your salary to the state, the state took the money and gave it directly to today's retirees. The money went exactly where it needed to go - to pensions. It wasn't efficient, but at least it was clear where your money was going.

The new system is more complicated and this is where the story begins: out of those 25% that you pay anyway, because the state forces you to, not because you want to, 4.75% goes to one of the private pension funds. These companies (their administrators) collect nice fees for "administration" from your money, as if anyone asked your opinion whether you want them to manage it or not, and they "invest" the rest. But guess where? Back to the state, buying government bonds (mostly, though they also invest in some companies).

Here's how the circuit works: you give money to the state, the state gives a portion to a private company, the company takes a piece for itself in the form of commission, then lends the rest back to the state through purchasing government bonds. The state gets the money back, but is no longer obligated to use it for pensions (like in the traditional system - Pillar 1) - it can use it for anything: highways, hospitals, or simply to cover budget holes.

The crucial difference is that in the old system money went directly to pensions, in the new system it goes to the state through private companies, which earn nice commissions for this "courier" service. It's like instead of giving your money directly to the store, you give it to an intermediary who takes a fee, then gives it to the store, but the store is no longer obligated to give you the product you paid for.

La Casta behind the system consists of several categories that profit massively:

1. Pension funds/their administrators are the first beneficiaries. They collect constant commissions from the money of over 8 million Romanians, without risking too much. It's a guaranteed business - people are legally obligated to give them money, they can't leave the system.

2. The state is the second big winner because it receives back a large part of the money it was getting anyway, but now without the obligation to use it for pensions. It's like they take your pension money but spend it today on something else.

3. Banks and financial intermediaries also collect commissions for transactions with government bonds and related services. Everyone in the system takes a slice of the pie.

4. Politicians benefit because they created a system that seems to solve the pension problem, but actually just moves it forward in time and complicates it. Meanwhile, they have more money to spend today from selling bonds to pension funds.

Now comes the phase with the new measure that limits withdrawals to 25%. This is the final blow. Because until now, theoretically, you could take your money at retirement and escape the system. But if they limit your access to your own money, they keep you in the system as long as they want. Companies continue to collect commissions from your money for years extra, and the state doesn't have to quickly return the money it borrowed through government bonds, being able to extend maturities as needed, with a stroke of the pen - the next government comes and invokes the "heavy inheritance."

The government bonds part is the key to understanding. When the pension company buys government bonds with your money, it's practically lending it to the state. The state receives the money today and promises to return it with interest in a few years. What happens if the state can no longer return it? It moves the maturity with a stroke of the pen and/or keeps borrowing, increasing the budget hole to infinity. Of course, you also pay for the budget hole - so to give you back your pension money at some point, it introduces higher and higher taxes and levies, increases excise taxes, etc.

It's an enormous difference from the traditional system where money went directly to retirees. Now, your pension money finances all state activities, and you receive in exchange a promise that they'll give you something back when you retire. It's like instead of putting your pension money in a separate safe, they lend it to the state for current expenses.

The "absolute" capital guarantee says you'll receive at least the net contributions. But what value do those money have after 30 years with inflation? And who really guarantees? In the end, still the Romanian state through its institutions.

The fact that "the fund cannot go bankrupt" is a technical trick. Sure, legally the fund is separate from the administrator, but if the entire Romanian economy goes downhill, what does it matter that your fund is "separate"? The money in the fund is invested in the Romanian economy anyway. If Romania collapses, the fund's investments also collapse because all these "guarantees" are affected simultaneously. Not even the Guarantee Fund will have sufficient resources if many funds have problems at the same time. It's like a house of cards - it seems solid, but if the foundation shakes, all the layers above fall.

And now: inflation. Theoretically, the minimum profitability that funds must achieve should protect you, but in practice it's a trap. ASF calculates the average profitability of all funds and sets a minimum, but this is done in relation to other players in the same system, not in relation to inflation. It's like a race where all runners go slowly, and the "winner" is the least slow. Let's say inflation is 8% per year, but the average profitability of funds is only 5% - your fund can have 6%, be "above average" and "performing," but you still lose 2% of purchasing power annually. The only good part is that then you have the lowest commission, of only 0,02% per month if the fund's profitability rate is below the inflation rate level, according to the law. All funds invest in the same things so if Romania has high inflation, all are similarly affected. The system protects you from having the worst fund, but doesn't protect you from losing money due to inflation - it's the equivalent of being "the best in a team that lost."

The system is brilliant for everyone, except for you. Private companies earn commissions, the state receives cheap financing for any project it wants, politicians seem to have solved the pension problem. You're left with a promise that you'll receive something at retirement, but meanwhile your money has been used for something completely different than your pension and has possibly also lost value.

The new limitation measure is just the cherry on top - it ensures you can't exit the system even when you retire, guaranteeing lifelong profit for the entire casta that lives off your money.

CONVINCE ME IT'S NOT LIKE THAT!